La moartea ultimului apostol al satului...

Astăzi, 23 mai 2012, s-a stins din viață domnul învățător Blidar Teodor, la venerabila vârstă de 99 de ani. Așa ar putea suna, poate,  un anunț sec și  rece, dar, dacă ținem cont de tot ceea ce a făcut acest om și de ceea  ce a reprezentat pentru satul Chesinț, durerea este mare iar cuvintele care să o exprime, mult prea puține... Odată cu dispariția sa, piere  pentru totdeauna o lume, una frumoasă, în care dascălul și preotul erau oamenii cei mai de vază în sat, dedicați trup și suflet iluminării sătenilor, iar oamenii erau mai harnici, mai curați la suflet și mai apropiați de Dumnezeu. Adevărat Apostol al satului și far de lumină, domnul Blidar a reprezentat ultima noastră legătură cu această lume, pe care de acum înainte o vom mai putea regăsi doar în cărți și în fotografiile îngălbenite de vreme.

Am avut imensa șansă să-l cunoaștem pe domnul învățător, în a doua zi de Crăciun a anului trecut. Am vorbit atunci, aproape două ore, despre Chesințul de acum 70-80 de ani, despre școală, despre biserică, corurile din sat,  războaiele  mondiale, unul la care a fost martor și altul în care a luptat,  și, bineînțeles,  planuri de viitor! Era un om în putere, perfect lucid, vioi,  pe măsura poreclei ce i-a dat-o satul, optimist, care abia aștepta să vină primăvara și să reînceapă lucrul în grădină! Nu a pomenit nici măcar o dată cuvântul ”moarte” și  nici nu concepeam atunci că nu ne vom întâlni la sărbătorirea centenarului domniei sale. Iată însă că Dumnezeu nu a dorit să fie așa și, cu doar o zi înainte de a-i fi conferit oficial titlul de cetățean de onoare al comunei Zăbrani, l-a chemat la ceruri, spre a-l așeza în rândul drepților. Un om dedicat trup și suflet, întreaga viață, școlii, bisericii și comunității din care face parte, așa cum a fost domnul învățător Blidar,  dacă într-adevăr Raiul există, doar acolo ar  putea ajunge!

            Ultima ieșire publică a domnului învățător a fost cu ocazia inaugurării școlii nou renovate, atunci când a primit o diplomă de onoare, alături de cei mai importanți dascăli ai școlii din Chesinț. Faptul că,  doar o săptămână mai târziu, nu a fost prezent  la procesiunea religioasă de la cimitir, în a doua zi de Paști, a fost un semn de îngrijorare, pentru că domnia sa nu a lipsit niciodată de la acest eveniment. S-a declanșat boala, venită parcă de nicăieri, și, deși speram cu toții că va trece cu bine  și peste acest obstacol, nu a mai fost, din păcate,  așa... Nu vrem să facem reproșuri nimănui, este extraordinar că, poate și ca urmare a inițiativei noastre s-a votat în Consiliul Local Zăbrani acordarea titlului de Cetățean de Onoare,  dar dacă tot a fost aprobat încă din februarie acest lucru, poate ar fi fost mai bine să nu se aștepte sărbătoarea Eroilor și inaugurarea noului monument,  pentru ceremonia oficială de acordare a acestui titlu. Dată fiind vârsta foarte înaintată,  atunci când s-a știut ca domnul învățător este foarte bolnav, diploma putea  să-i fie acordată chiar pe patul de spital! Desigur, acum regretele sunt tardive, dar domnul învățător pleacă liniștit și împăcat din lumea aceasta, mândru de tot ce lasă în urmă! Iar viața frumoasă pe care a dus-o ar trebui să fie un exemplu pentru noi toți, și să-i mulțumim din suflet pentru tot ce a făcut pentru satul Chesinț!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace !

Condoleanțe familiei îndoliate!