Din viața pompierilor din Chesinț

În viața oricărei comunități, prevenirea și stingerea incendiilor, constituie un element de maximă importanță, de care depinde siguranța membrilor ei.

În trecut, când casele și anexele gospodărești erau construite din lemn și acoperite cu paie, incendiile erau frecvente, iar stingerea lor se făcea dezorganizat, de către săteni, motiv pentru care pagubele erau foarte mari, nu de puține ori existând și pierderi de vieți omenești.

În apropierea Chesințului, la Zăbrani și la Neudorf, existau formații de pompieri voluntari, bine pregătite și utilate, încă din veacul al XIX-lea, înființate de coloniștii germani. Și la Chesinț, în perioada interbelică, exista o baracă din lemn, pe locul unde a fost Cooperativa de Consum cu destinație de sediu al pompierilor, dar care era folosită de tinerii satului ca loc de întâlnire și de joc în caz de vreme  nefavorabilă, neexistând deci o formație adevărată de pompieri.

Despre existența unei activități organizate a pompierilor voluntari din Chesinț, se poate vorbi abia începând cu anul 1948, când în data de 14 octombrie a luat ființă grupa de pompieri voluntari, condusă de caporalul Ambrosie Berzovan. Acesta efectuase stagiul limitar la pompierii militari între anii 1939-1945, el fiind cel care se va ocupa în continuare de organizarea remizei, constituirea, pregătirea și instruirea formației de pompieri din Chesinț vreme de aproape trei decenii. Remiza a fost construită în anul 1948 din lemn, în curtea Primăriei din Chesinț (azi clădirea poștei), prin munca voluntară a primilor șapte pompieri, membrii ai formației, fiind dotată cu două pompe de stingere manuale. Pentru a se gospodări mai bine și pentru a obține fonduri suplimentare, pompierii organizează mai multe baluri la Căminul Cultural, fac muncă voluntară, primind de la primărie un lot de pământ pe care îl cultivă. În anul 1954 participă la montarea stâlpilor de curent, cu ocazia electrificării satului Chesinț. În anul 1955, cu banii obținuți, pompierii din Chesinț își cumpără primul rând de uniforme proprii.

Numărul pompierilor voluntari crescând de la an la an, ajungând la 31 de membrii în 1959, șeful de formație Berzovan Ambrosie îi alege pe Milici Vasile ca ajutor cu stingerea și pe Avram Vasile ajutor cu prevenirea incendiilor. În anul 1965 pompierii primesc insigne de pompieri voluntari și de vechime în formație.

În anul 1966 sunt achiziționate 14.500 bucăți de cărămidă pentru construirea noii remize, pe locul unde se află și astăzi, în spatele școlii. Lucrările apar în 1967 și se finalizează complet în anul 1969. Pompierii, coordonați de Berzovan Ambrosie, lucrează efectiv cot la cot în toate etapele de construcție. Președintele colectivului Cozmi Teodor, sprijină toate demersurile de construire a noii remize.

Pompierii chesințeni au avut de intervenit de-a lungul timpului la stingerea a numeroase incendii, descurcându-se cu succes de fiecare dată, salvând astfel bunuri materiale și vieți omenești. Numeroase au fost și concursurile, unde s-au descurcat onorabil, de fiecare dată când au participat. Toate aceste amintiri și cupele obținute sunt păstrate astăzi la loc de cinste în sala de ședințe a remizei. După retragerea lui Ambrosie Berzovan, șeful pompierilor din Chesinț a fost Traian Stoian (Dedu) care se va ocupa de buna pregătire a acestora până la adânci bătrânețe. 

În ultimii ani, în timpul mandatului primarului Marian Toader, s-au efectuat ample lucrări de renovare și modernizare a remizei. Totodată, s-a primit echipament complet și modern din Germania, iar mașina de pompieri, cu un bazin de 2000 de litri, deși datează din 1963, se prezintă în condiții foarte bune de funcționare. Actualul șef al pompierilor chesințeni, domnul Martin Florentin (Tinuț) ne-a prezentat, cu vădită satisfacție, sediul remizei, vorbindu-ne pe îndelete despre activitatea din zilele noastre a pompierilor chesințeni. Îi mulțumim pe această cale, la fel cum îi mulțimim și domnului  Berzovan Mihai Ambrosie, fiul primului comandant al pompierilor voluntari din Chesinț pentru amabilitatea cu care ne-a oferit informații din arhiva personală. Nu în ultimul rând mulțumim Cristinei Stoian pentru pozele oferite. 

Text: Prof. Drd. Bogdan Seculici

Foto: Gabriel Nistor, Vasile Stoian